Legislatie agroalimentara in Romania

joi, 6 decembrie 2007

Domeniul Sanitar-Veterinar si Siguranta Alimentelor

sâmbătă, 7 iulie 2007

ZOOTEHNIE

LEGEA NR. 137/1995 PRIVIND PROTECTIA MEDIULUI
Prevederi referitoare la unităţile zootehnice

CAP. 1 - Principii si dispozitii generaleART. 1 Obiectul prezentei legi il constituie reglementarea protectiei mediului, obiectiv de interes public major, pe baza principiilor si elementelor strategice careconduc la dezvoltarea durabila a societatii.ART. 2 Formularea definitiilor din aceasta lege este cuprinsa in anexa nr. I, care face parte integranta din prezenta lege.ART. 3Principiile si elementele strategice ce stau la baza prezentei legi, in scopul asigurarii unei dezvoltari durabile, sunt: a) principiul precautiei in luarea deciziei; b) principiul prevenirii riscurilor ecologice si a producerii daunelor;c) principiul conservarii biodiversitatii si a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural; d) principiul "poluatorul plateste"; e) inlaturarea cu prioritate a poluantilor care pericliteaza nemijlocit si grav sanatatea oamenilor;f) crearea sistemului national de monitorizare integrata a mediului;g) utilizarea durabila;h) mentinerea, ameliorarea calitatii mediului si reconstructia zonelor deteriorate;i) crearea unui cadru de participare a organizatiilor neguvernamentale si a populatiei la elaborarea si aplicarea deciziilor;j) dezvoltarea colaborarii internationale pentru asigurarea calitatii mediului.ART. 4Modalitatile de implementare a principiilor si elementelor strategice sunt:a) adoptarea politicilor de mediu, armonizate cu programele de dezvoltare;b) obligativitatea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului in faza initiala a proiectelor, programelor sau activitatilor;c) corelarea planificarii de mediu cu cea de amenajare a teritoriului si de urbanism;d) introducerea parghiilor economice stimulative sau coercitive;e) rezolvarea, pe niveluri de competenta, a problemelor de mediu, in functie de amploarea acestora;f) elaborarea de norme si standarde, armonizarea acestora cu reglementarile internationale si introducerea programelor pentru conformare;g) promovarea cercetarii fundamentale si aplicative in domeniul protectiei mediului;h) instruirea si educarea populatiei, precum si participarea organizatiilor neguvernamentale la elaborarea si aplicarea deciziilor.

CAP. 2 - Reglementarea activitatilor economice si sociale cu impact asupra mediuluiSectiunea 1 - Procedura de autorizareART. 8Autoritatile pentru protectia mediului conduc procedura de autorizare si emit acorduri si autorizatii de mediu in conformitate cu art. 11. Cererea de acord de mediu este obligatorie pentru investitii noi, modificarea celor existente si pentru activitatile prevazute in anexa nr. II la prezenta lege.Cererea de autorizatie este obligatorie la punerea in functiune a obiectivelor noi care au acord de mediu si, in termen de un an de la intrarea in vigoare a prezentei legi, pentru activitatile existente.Activitatile care nu implica lucrari de constructii-montaj necesita numai autorizatie de mediu, cu exceptia celor prevazute la pct. 8 lit. g) si i) din anexa nr. II la prezenta lege.Acordul si/sau autorizatia de mediu se elibereaza dupa obtinerea tuturor celorlalte avize necesare, potrivit legii.ART. 9Autoritatea centrala pentru protectia mediului elaboreaza procedura specifica de autorizare pentru activitatile economice si sociale, modelul-cadru de intocmire a raportului privind studiul de impact asupra mediului si nivelul competent sa elibereze acordul si/sau, dupa caz, autorizatia de mediu, in termen de 60 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi.Valabilitatea acordului si a autorizatiei de mediu este de maximum 5 ani.Acordul sau autorizatia de mediu nu se emite in cazul in care nici o varianta de proiect sau program pentru conformare nu prevede eliminarea efectelor negative asupra mediului, raportate la standardele si la reglementarile in vigoare.
ART. 11 Procedura de evaluare a impactului asupra mediului consta din fazele: preliminara, propriu-zisa si cea de analiza si validare.Autoritatea pentru protectia mediului organizeaza si decide aplicarea fazelor procedurii, dupa cum urmeaza:a) cererea, insotita de descrierea proiectului, adresata in scris autoritatii pentru protectia mediului de catre titularul proiectului sau al activitatii;b) incadrarea actiunii propuse in tipurile de activitati care se supun sau nu studiului de impact asupra mediului; daca sunt necesare informatii suplimentare, se poate cere titularului un studiu preliminar;c) analiza scopului actiunii propuse, cu participarea autoritatii pentru protectia mediului, a titularului, a unor experti si reprezentanti ai administratiei publice locale, care pot fi afectati de modificarile de mediu generate de punerea in aplicare a acesteia;d) intocmirea de catre autoritatea pentru protectia mediului a indrumarului cu problemele rezultate pe baza analizei conform lit. c) si care trebuie urmarite in raportul privind studiul de impact asupra mediului; comunicarea acestuia catre titular, o data cu lista celorlalte avize necesar a fi obtinute;e) prezentarea, de catre titularul proiectului sau al activitatii, a raportului privind studiul de impact asupra mediului, tinand seama de toate alternativele, inclusiv de cea de renuntare la actiunea propusa;f) analiza preliminara a raportului de catre autoritatea pentru protectia mediului si acceptarea sau dispunerea motivata a refacerii acestuia;g) aducerea la cunostinta si dezbaterea publica a raportului; consemnarea observatiilor si al concluziilor rezultate;h) decizia finala a autoritatii pentru protectia mediului, facuta publica si motivata pe baza celor constatate la lit. f) si g);i) eliberarea sau respingerea motivata a acordului sau a autorizatiei in maximum 30 de zile de la decizia finala.ART. 12 Procedura de autorizare este publica. Mediatizarea proiectelor si activitatilor pentru care se cere acord sau autorizatie si a studiilor de impact, precum si dezbaterea publica se asigura de catre autoritatea pentru protectia mediului.Studiile de impact se realizeaza prin unitati specializate, persoane fizice sau juridice atestate, cheltuielile fiind suportate de titularul proiectului sau al activitatii si atunci cand i se cere refacerea sau reluarea studiului.Raspunderea pentru realitatea informatiilor furnizate privind actiunea propusa revine titularului, iar pentru corectitudinea raportului studiului de impact, executantului acestuia.
Sectiunea a 2-a - Regimul substantelor si deseurilor periculoase, precum si al altor deseuriART. 15Activitatile supuse unui regim special de gestionare si gospodarire privesc fabricarea, comercializarea si utilizarea substantelor periculoase si transportul, tranzitul, depozitarea temporara sau definitiva, distrugerea, manipularea, precum si importul si exportul de substante si deseuri periculoase.
Sectiunea a 3-a - Protectia solului, a subsolului si a ecosistemelor terestreART. 47Protectia solului, a subsolului si a ecosistemelor terestre, prin masuri adecvate de gospodarire, conservare, organizare si amenajare a teritoriului este obligatorie pentru toti detinatorii, indiferent cu ce titlu.ART. 48Autoritatea centrala pentru protectia mediului, cu consultarea ministerelor competente, stabileste:a) sistemul de monitorizare a calitatii solului in scopul cunoasterii starii actuale si a tendintelor de evolutie a acesteia;b) reglementarile privind protectia calitatii solului, subsolului, a ecosistemelor terestre si conservarea biodiversitatii;c) procedura de autorizare privind probleme de protectie a mediului, cuprinse in planurile de amenajare a teritoriului, amenajarea torentilor pentru intocmirea amenajamentelor silvice, combaterea eroziunii solurilor, foraje de studii si prospectiuni geologice si hidrogeologice, precum si pentru activitati miniere de extractie;d) reglementari privind refacerea cadrului natural in zonele in care solul, subsolul si ecosistemele terestre au fost afectate de fenomene naturale sau de activitati cu impact negativ asupra mediului.ART. 49Autoritatile centrale pentru agricultura si silvicultura au urmatoarele obligatii:a) sa elaboreze reglementari privind sistemele din agricultura, tehnologiile de cultura a plantelor si de crestere a animalelor, regenerarea padurilor, recoltarea, colectarea si transportul lemnului si standardele de calitate a solurilor, in scopul mentinerii si ameliorarii acestora, eliminarii consecintelor negative asupra ecosistemelor terestre si acvatice si asigurarii conservarii functiilor specifice, biodiversitatii si habitatelor naturale si sa le comunice autoritatii centrale pentru protectia mediului;b) sa tina evidenta terenurilor devenite improprii pentru productia agricola si sa ofere, la solicitarea detinatorilor, asistenta tehnica de specialitate pentru ameliorarea sau schimbarea folosintei;c) sa indrume si sa exercite controlul tehnic de specialitate pentru lucrarile de imbunatatiri funciare si agropedo-ameliorative;d) sa indrume si sa ofere asistenta tehnica, la cererea cultivatorilor de terenuri, privind cele mai adecvate tehnici si tehnologii de gospodarire si ameliorare a solurilor.ART. 50 Controlul asupra respectarii reglementarilor legale privind protectia si conservarea, ameliorarea si folosirea judicioasa a solurilor, a subsolului si a ecosistemelor terestre se organizeaza si se exercita de autoritatile pentru protectia mediului, precum si, dupa caz, de alte autoritati ale administratiei publice competente, potrivit dispozitiilor legale.

Legea nr. 72/2002 "Legea Zootehniei"
Legea nr 72/2002, legea zootehniei, publicata in M. Of. Partea I nr 72/31.01.2002
Capitolul I - Dispozitii generale
Art. 1 Zootehnia este o ramura importanta a agriculturii, care implica activitatea de crestere, nutritie, ameliorare, reproductie si protectia animalelor. Art. 2 Prezenta lege reglementeaza desfasurarea de catre crescatorii de animale a activitatilor enumerate la art. 1, pentru animalele din urmatoarele specii: taurine, bubaline, cabaline, ovine, caprine, porcine, iepuri, animale de blana, canide, feline, pasari, pesti, albine si viermi de matase. Art. 3 Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor elaboreaza si promoveaza politici privind cresterea si ameliorarea animalelor, coordoneaza intreaga activitate din domeniu, iar impreuna cu organele administratiei publice locale sprijina asociatiile profesionale ale crescatorilor de animale. Art. 4 In intelesul prezentei legi, crescatorii de animale sunt persoanele fizice si juridice care detin in proprietate speciile de animale prevazute la art. 2, inscrise in Registrul de evidenta agricola.
Capitolul II - Cresterea si exploatarea animalelor
Art. 5 (1) Cresterea si exploatarea animalelor este activitatea desfasurata de crescatorii de animale, indiferent de statutul juridic al acestora, in scopul obtinerii de produsi si produse animaliere. (2) Activitatea de crestere a animalelor se realizeaza in exploatatii zootehnice, asociatii si crescatorii individuale. (3) In alegerea sistemelor de crestere si a tehnologiilor de exploatare crescatorii de animale sunt obligati sa previna poluarea, deteriorarea mediului ambiant si sa respecte regulile de protectie a animalelor, precum si masurile de aparare a sanatatii acestora. Art. 6 Asociatiile profesionale ale crescatorilor de animale care fac dovada reprezentarii la nivel national, pe principiul piramidal, a majoritatii crescatorilor pentru care a fost constituita asociatia sunt recunoscute de Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor ca parteneri in elaborarea politicilor, strategiilor, a programelor de crestere si a politicilor pe produs. Art. 7 Patrimoniul zootehnic al crescatorilor de animale este constituit din efectivele de animale mentionate la art. 2, impreuna cu constructiile aferente. Art. 8 (1) Constructiile zootehnice aflate in proprietatea unitatilor administrativ-teritoriale, care se preteaza la cresterea animalelor si pasarilor si sunt neutilizate in acest scop, vor fi date in administrare asociatiilor crescatorilor de animale, persoanelor fizice sau juridice, care vor sa desfasoare activitati zootehnice. (2) Terenurile de sub constructii si cele de incinta vor fi date in administrare, fara plata, pe perioada desfasurarii activitatii. (3) Consiliile locale vor aproba atribuirea de teren cu destinatie agricola, din rezerva, pentru asigurarea necesarului de furaje crescatorilor de animale care populeaza spatiile prevazute la alin. (1). (4) La concesionarea terenurilor cu destinatie agricola de la Agentia Domeniilor Statului, in scopul producerii furajelor, crescatorii de animale au prioritate. Art. 9 In scopul evidentierii statistice, al apararii sanatatii, stabilirii valorii genetice, inregistrarii, deplasarii, etichetarii si al valorificarii efectivelor de animale este obligatorie individualizarea tuturor animalelor in termen de 2 ani de la publicarea prezentei legi in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. Art. 10 Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor impreuna cu Institutul National de Statistica asigura un sistem informational statistic privind cunoasterea evolutiei efectivelor de animale si a productiilor zootehnice si organizeaza recensaminte ale animalelor domestice la toti detinatorii de animale. Art. 11 (1) Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, pentru dezvoltarea productiei animaliere, poate acorda crescatorilor de animale prime la vanzare-cumparare, alocatii si avantaje fiscale pe produs, in conformitate cu reglementarile legale in vigoare. (2) Conditiile de alocare a stimulentelor, cuantumul acestora si forma de acordare se stabilesc anual prin hotarare a Guvernului, la propunerea Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, in limita fondurilor alocate de la bugetul de stat. Art. 12 Calitatea de crescator de animale, precum si de membru al unei asociatii profesionale de profil da drept de preemtiune la obtinerea de licente, cu sprijinul Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, in vederea valorificarii la export a animalelor si a produselor de origine animaliera.
Capitolul III - Nutritia animalelor
Art. 13 (1) Nutritia animalelor, in intelesul prezentei legi, este o activitate zootehnica de interes major prin care se asigura conversia optima a resurselor nutritive in produse animaliere. Resursele nutritive, denumite furaje, includ totalitatea produselor vegetale, animale, minerale si de sinteza care, prin folosirea in hrana animalelor, asigura desfasurarea normala a functiilor vitale si valorificarea potentialului de productie si reproductie al acestora. (2) In sensul prezentei legi, activitatile privind nutritia animalelor se refera la: a) producerea, recoltarea, depozitarea, conservarea, prelucrarea si valorificarea plantelor de nutret; b) fabricarea, comercializarea si utilizarea nutreturilor combinate, precum si a altor preparate furajere din productia interna sau din import, destinate nutritiei animalelor; c) producerea si folosirea biopreparatelor furajere; d) stabilirea ratiilor si normelor de furajare in functie de tehnologia de crestere si exploatare a animalelor. Art. 14 Nutreturile concentrate simple, combinate, aditivii furajeri, premixturile, substantele energetice, substantele minerale si preparatele speciale trebuie sa corespunda parametrilor de calitate si salubritate stabiliti prin norme ale Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor si ale Ministerului Sanatatii si Familiei. Art. 15 (1) Controlul producerii nutreturilor combinate si preparatelor furajere se realizeaza prin inspectia oficiala efectuata de catre unitati specializate si abilitate de Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, care urmaresc ca producerea, importul, fabricarea, circulatia, comercializarea si folosirea acestora sa se efectueze in conformitate cu reglementarile legale privind protectia sanatatii oamenilor, animalelor si a mediului. (2) Conditiile si criteriile ce trebuie indeplinite de unitatile specializate pentru a fi abilitate in controlul oficial al producerii nutreturilor combinate si preparatelor furajere se stabilesc prin hotarare a Guvernului. (3) Inspectiile se fac in toate etapele de productie si de manufacturare, inainte de comercializare, la import si export si la utilizarea produsului. Art. 16 Sunt considerate furaje de natura vegetala: cerealele, leguminoasele si plantele tehnice pentru boabe, gramineele, leguminoasele anuale si perene, precum si alte plante anuale destinate folosirii ca nutreturi, masa verde, fibroase deshidratate natural si artificial, suculente, cat si produse care provin din productia secundara a culturilor realizate in teren arabil si din productia pajistilor naturale si a padurilor. Art. 17 Sunt supuse regimului de exploatare stabilit prin prezenta lege urmatoarele categorii de terenuri: a) pajistile comunale care fac parte din domeniul privat al statului si se afla in administrarea consiliilor locale respective; b) pajistile in indiviziune care, fie prin lege, fie prin efectul actelor de proprietate sau acordul ulterior al coproprietarilor, se folosesc in comun in cadrul asociatiilor de pasunat; c) pajistile situate pe orice fel de terenuri din zonele montane, inclusiv golurile alpine, sau cele situate in zone inundabile ale raurilor si in Lunca Dunarii, care nu intra in primele doua categorii si sunt folosite numai in timpul prielnic pasunatului, apartinand domeniului public al statului; d) pajistile cu regim special, cu exceptia perimetrelor de protectie ecologica, a rezervatiilor naturale, a parcurilor naturale si nationale; e) terenurile arabile si cele provenite din pajistile comunale destinate producerii de furaje si seminte de culturi furajere, inclusiv terenurile folosite pentru lucrari de imbunatatire a pajistilor. Art. 18 (1) Terenurile evidentiate ca pajisti, apartinand consiliilor locale comunale, obstilor sau unor asociatii de crescatori, se folosesc in exclusivitate pentru pasunat, faneata, cultivarea plantelor de nutret, in vederea obtinerii de masa verde, fan sau seminte, perdele de protectie a pajistilor, constructii zoopastorale, lucrari de imbunatatiri funciare pentru cresterea potentialului de productie al pajistilor. (2) Administrarea pajistilor comunale, orasenesti si municipale intra in atributiile consiliilor locale, care vor stabili in raspunderea directa si nemijlocita a primarilor executarea prevederilor cuprinse in amenajamentele pastorale si in planurile anuale de exploatare a pajistilor de pe raza unitatilor administrativ-teritoriale respective. Gospodarirea acestor suprafete se face cu consultarea crescatorilor de animale, cu asistenta tehnica a specialistilor din unitati subordonate ale Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor. Art. 19 (1) Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, prin organele de specialitate, elaboreaza strategia de organizare si exploatare a pajistilor, parametrii tehnici si metodologia recomandata detinatorilor de terenuri agricole folosite pentru furajarea animalelor, care vor fi prevazute in normele metodologice. (2) Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, prin organele de specialitate, impreuna cu consiliile judetene si cu consiliile locale, elaboreaza strategia de organizare si exploatare a pajistilor si prezinta, in mod distinct, reglementari stricte privind transhumanta ovinelor, ca forma de punere in valoare a resurselor furajere montane si alpine. Art. 20 (1) Pasunile impadurite pot fi readuse in circuitul pastoral, cu aprobarea directiilor generale pentru agricultura si industrie alimentara judetene, pe baza unor studii de transformare si a unor programe de imbunatatire si exploatare a acestora, intocmite de unitatile de specialitate autorizate. (2) Recoltarea masei lemnoase de pe aceste terenuri se va face cu respectarea normelor tehnice silvice de exploatare. Art. 21 Terenurile evidentiate ca pasuni, fanete si pasuni impadurite pot fi schimbate cu terenuri agricole sau cu destinatie forestiera, cu respectarea reglementarilor legale in vigoare. Art. 22 (1) Terenurile ocupate de pajisti care, prin degradare sau poluare, si-au pierdut total sau partial capacitatea de productie vor fi constituite in perimetre de ameliorare de interes national, pe care se vor executa lucrari de repunere in valoare si amenajare, corespunzator reglementarilor legale in vigoare, fara schimbarea proprietarului. (2) In vederea executarii lucrarilor prevazute la alin. (1), in cadrul perimetrelor stabilite, detinatorii de pajisti sunt obligati sa puna la dispozitie terenurile respective pe perioada realizarii proiectelor si sa aplice prevederile acestora. Art. 23 Lucrarile de protectie si ameliorare a pajistilor naturale se realizeaza din fondul de ameliorare a fondului funciar aferent sectorului agricol, aflat la dispozitia Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor.
Capitolul IV - Ameliorarea animalelor
Art. 24 (1) Ameliorarea efectivelor de animale reprezinta o activitate cu caracter prioritar in strategia dezvoltarii zootehniei romanesti si se desfasoara de catre structuri de specialitate, sub indrumarea si controlul Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, cu consultarea asociatiilor crescatorilor de animale. (2) Zonarea in teritoriu a speciilor, raselor si tipurilor de animale, in functie de conditiile agroecologice si de interesele social-economice, precum si activitatea de ameliorare a acestora se realizeaza prin programe nationale de ameliorare a animalelor, elaborate pe o perioada determinata de Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, cu sprijinul asociatiilor profesionale ale crescatorilor de animale, care se aproba prin ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor. (3) Ameliorarea genetica a animalelor se realizeaza prin lucrari de selectie si hibridare efectuate pe baza controlului oficial al performantelor zootehnice si prin reproductie dirijata. Art. 25 (1) Coordonarea si controlul activitatii de ameliorare a efectivelor de animale se fac de catre Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor si se realizeaza de institutii si organizatii implicate in acest proces, dupa cum urmeaza: a) institutii pentru controlul oficial al performantelor productive la animale si evaluari genetice si structuri teritoriale abilitate in acest scop; b) asociatii ale crescatorilor de animale, constituite potrivit legislatiei in vigoare; c) unitati specializate de insamantari artificiale, precum si cele producatoare de material seminal, ferme zootehnice de elita, depozite de reproducatori, acreditate si autorizate in acest scop. (2) Atributiile si competentele acestor structuri organizatorice trebuie sa corespunda programelor nationale de ameliorare pe specii, conform actelor normative in vigoare. Art. 26 Controlul oficial al performantelor zootehnice se organizeaza si se desfasoara in conformitate cu normele si instructiunile elaborate de unitatile specializate si abilitate de Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor. Art. 27 Conservarea resurselor genetice constituite din populatii de animale restranse numeric, in pericol sau pe cale de disparitie, se finanteaza de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor. Art. 28 Pentru protejarea si dezvoltarea patrimoniului genetic national din zootehnie, in concordanta cu programele nationale de ameliorare a efectivelor de animale, toate importurile si exporturile de animale de reproductie, material seminal, embrioni si oua de incubatie se avizeaza de Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor. Art. 29 Ameliorarea efectivelor de animale este o activitate de interes public si se finanteaza de la bugetul de stat, in limita sumelor prevazute cu aceasta destinatie, din bugetul Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, pentru urmatoarele actiuni: a) individualizarea, codificarea animalelor si constituirea bazei de date; b) controlul performantelor zootehnice; c) lucrarile pentru stabilirea valorii de ameliorare.
Capitolul V - Reproductia animalelor
Art. 30 (1) Procesul de reproductie a animalelor este o activitate de baza in zootehnie, necesara pentru reluarea ciclurilor de productie. (2) Reproductia animalelor se organizeaza si se desfasoara prin insamantari artificiale, monta naturala si transfer de embrioni. (3) Crescatorii de animale sunt liberi sa aleaga pentru efectivele proprii metoda de reproductie prevazuta la alin. (2). Art. 31 (1) Infiintarea si organizarea noilor unitati specializate pentru testarea reproducatorilor, producerea de material seminal, insamantari artificiale la animale necesita autorizarea de functionare eliberata de institutiile abilitate ale Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor. (2) Conditiile pentru acreditarea si autorizarea unitatilor specializate pentru testarea reproducatorilor, producerea de material seminal congelat si insamantari artificiale la animale se stabilesc prin ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor. Art. 32 (1) Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor va sprijini, prin structurile de specialitate subordonate, infiintarea de noi statiuni sau puncte satesti de monta naturala. (2) Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, prin unitatile specializate din teritoriu, va autoriza pentru monta naturala reproducatori ai crescatorilor de animale, cu respectarea cerintelor zootehnice si sanitar-veterinare. Art. 33 (1) Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, prin organele sale de specialitate, va emite norme tehnice privind organizarea si functionarea statiunilor si punctelor de monta naturala, care vor fi aprobate prin ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor. (2) Consiliile locale organizeaza si asigura buna functionare a statiunilor de monta naturala, conform legilor in vigoare. (3) Consiliile locale sunt obligate sa asigure statiunilor de monta naturala terenul cu destinatie agricola necesar pentru producerea furajelor. Art. 34 Prin material biologic de reproductie testat se intelege orice reproducator, material seminal, oua de incubatie, ovule, zigoti si embrioni individualizati in sistem unitar si inregistrati in cartile de rasa. Art. 35 (1) Pentru promovarea in interes public a reproductiei si selectiei animalelor de productie se finanteaza de la buget, prin alocatii anuale acordate de Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, actiunile care urmeaza: a) controlul oficial al performantelor de productie; b) lucrarile pentru evaluarea valorii de ameliorare si de bonitare; c) contravaloarea materialului seminal indigen utilizat la insamantarile artificiale se suporta in proportie de pana la 100%, in functie de valoarea de ameliorare a reproducatorilor, atestata si autorizata oficial, precum si a agentului criogenic folosit la conservare. (2) Se finanteaza din bugetele administratiei publice locale activitatile: a) lucrarile necesare pentru atribuirea codurilor si numerelor de inmatriculare a animalelor de productie; b) organizarea depozitelor de reproducatori. Art. 36 Biotehnologia transferului de embrioni si manipularile genetice efectuate cu caracter experimental sunt de competenta institutelor de cercetari stiintifice si de invatamant superior de profil, iar aplicarea in practica se efectueaza sub controlul Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor.
Capitolul VI - Protectia animalelor
Art. 37 (1) Crescatorilor de animale le este interzis sa produca animalelor durere, suferinta, neliniste sau invaliditate, cu buna stiinta. (2) Durerea evitabila este cauzata animalelor prin lovire sau accidente traumatice. (3) Suferinta, alta decat cea provocata de durere, este cauzata animalelor de infometare, sete sau oboseala excesiva. (4) Starea de neliniste este cauzata de privarea animalelor de libertate prin legarea defectuoasa sau incarcerarea severa, singuratate, de introducere in spatiul lor de viata a unor animale din alte specii sau din aceeasi specie fara o acomodare prealabila, de senzatia de pierdere a echilibrului, de zgomote puternice, de socuri luminoase sau electrice. (5) Invaliditatea voita este cauzata animalelor prin lucrari experimentale. (6) In termen de 6 luni de la publicarea prezentei legi in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, cu consultarea organizatiilor neguvernamentale interesate, va elabora reguli de protectie a animalelor domestice, care vor fi aprobate prin ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor. Art. 38 Animalele vor fi cazate, hranite si adapate in functie de specie, gradul de dezvoltare si adaptare. Art. 39 Detinatorii de animale vor respecta conditiile optime de crestere si exploatare, conform tehnologiei.
Capitolul VII - Raspunderi si sanctiuni
Art. 40 Incalcarea dispozitiilor prezentei legi atrage raspunderea administrativa, contraventionala, civila sau penala, dupa caz. Art. 41 (1) Constituie infractiuni urmatoarele fapte: a) falsificarea inscrisurilor in certificatele de origine si valoare de ameliorare sau in alte evidente oficiale; b) inscrierea in etichetele de prezentare a nutreturilor combinate a unor date care nu corespund cu compozitia chimica a acestora; c) folosirea de pesticide sau de alte substante toxice fara avertizarea detinatorilor de animale din zona; d) producerea si vanzarea neautorizata de nutreturi combinate sau de aditivi furajeri; e) schimbarea destinatiei suprafetelor de pajisti in alte categorii de folosinta, fara aprobare legala; f) distrugerea unor loturi semincere prin pasunat, cosit sau pe alta cale; g) utilizarea in alte scopuri a fondurilor ce se constituie, conform legii, pentru lucrari privind intretinerea si imbunatatirea pajistilor; h) executarea de lucrari de manipulare genetica la animale, fara aprobarea forului de specialitate imediat superior. (2) Infractiunile prevazute la alin. (1) lit. c), e) si f) se pedepsesc cu inchisoare de la 2 luni la 2 ani. (3) Infractiunile prevazute la alin. (1) lit. a), b), d), g) si h) se pedepsesc cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani. Art. 42 (1) Constituie contraventii la prezenta lege, daca nu sunt savarsite in astfel de conditii incat, potrivit legii penale, sa constituie infractiuni, savarsirea de catre persoanele fizice sau juridice a urmatoarelor fapte: a) producerea de embrioni, material seminal congelat, icre embrionate, larve si puiet de peste, oua de incubatie pentru hibrizi comerciali si oua de viermi de matase, in afara unitatilor specializate, autorizate in acest scop, sau de la reproducatori, pentru folosirea carora nu s-au emis autorizatii, precum si introducerea si utilizarea celor provenite din import, fara a dispune de autorizatia necesara; b) executarea neautorizata a transferului de embrioni sau a insamantarilor artificiale pentru alte animale decat cele in proprietate; c) nerespectarea normelor si instructiunilor tehnice privind efectuarea montei si asigurarea numarului de reproducatori masculi folositi in statiuni comunale si puncte de monta naturala sau prin contracte civile; d) monta clandestina, constand in folosirea reproducatorilor masculi neautorizati la monta femelelor; e) neprezentarea si nedeclararea animalelor recenzorilor care efectueaza recensamintele agricole; f) mentinerea de reproducatori masculi necastrati cu intentia de a fi folositi la monta clandestina; g) folosirea unor componente neadecvate sau necertificate calitativ pentru fabricarea de nutreturi combinate sau de premixturi furajere; h) pasunatul neautorizat sau introducerea animalelor pe pajisti in afara perioadei stabilite pentru pasunat; i) refuzul de catre titularii de pajisti de a participa la intocmirea planurilor de exploatare a pajistilor, impiedicarea sau interzicerea punerii in aplicare a lucrarilor prevazute in acestea; j) neindeplinirea de catre detinatorii sau utilizatorii de pajisti a obligatiilor prevazute in contract; k) circulatia pe pajisti cu orice mijloace de transport, inclusiv cu atelajele, care cauzeaza deteriorarea acestora; l) organizarea si punerea in functiune de noi exploatatii zootehnice fara autorizatii emise de organele abilitate in acest sens; m) poluarea si/sau deteriorarea mediului ambiant; n) nerespectarea protectiei animalelor; o) omisiunea de a da ajutorul necesar ori de a instiinta stapanul, detinatorul sau organul competent, in cazul gasirii unui animal ratacit, parasit sau abandonat a carui viata, sanatate ori integritate corporala este in primejdie; p) darea in folosinta a pajistei, fie pentru pasunat, fie pentru obtinerea de productii de culturi furajere, persoanelor care nu sunt indreptatite la pajiste; r) utilizarea amenajarilor piscicole in alte scopuri decat cresterea pestilor. (2) Contraventiile prevazute la alin. (1) se sanctioneaza dupa cum urmeaza: a) cu amenda de la 2.500.000 lei la 5.000.000 lei, faptele prevazute la lit. f), k), o) si p); b) cu amenda de la 5.000.000 lei la 10.000.000 lei, faptele prevazute la lit. e), i) si n); c) cu amenda de la 5.000.000 lei la 15.000.000 lei, faptele prevazute la lit. d), h), j) si r); d) cu amenda de la 20.000.000 lei la 40.000.000 lei, faptele prevazute la lit. c), g) si m); e) cu amenda de la 30.000.000 lei la 50.000.000 lei, faptele prevazute la lit. a), b) si l). (3) La propunerea primarului din unitatea administrativ-teritoriala unde s-a savarsit una dintre contraventiile prevazute la alin. (1), consiliul local poate transforma cuantumul contraventiei constatate in zile-munca in folosul comunitatii. (4) Valoarea unei zile-munca se calculeaza luandu-se ca baza de referinta salariul minim pe economie valabil la acea data. (5) Amenzile se fac venit la bugetul de stat si la bugetul local, dupa caz. (6) Cuantumul amenzilor contraventionale se indexeaza periodic prin hotarare a Guvernului, in functie de rata inflatiei. Art. 43 Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de catre persoanele imputernicite de Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, de Ministerul Apelor si Protectiei Mediului, de prefecti si de personalul abilitat al Ministerului de Interne. Art. 44 Prevederile prezentei legi referitoare la contraventii se completeaza cu cele ale Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor.
Capitolul VIII - Dispozitii tranzitorii si finale
Art. 45 In scopul perfectionarii procesului decizional, pe langa Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor functioneaza Consiliul zootehnic consultativ, numit prin ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor, in componenta caruia intra specialisti din cercetarea stiintifica, invatamantul superior agricol, agenti economici cu capital de stat si privat din agricultura, reprezentantii unor asociatii profesionale ale crescatorilor de animale. Art. 46 Definirea termenilor specifici zootehniei utilizati este inscrisa in anexa care face parte integranta din prezenta lege. Art. 47 (1) Normele metodologice pentru aplicarea prezentei legi vor fi elaborate in termen de 30 de zile de la publicarea ei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. (2) Pe data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga: Legea nr. 8/1971 privind organizarea, administrarea si folosirea pajistilor, loturilor zootehnice si semincere, precum si a statiunilor comunale de monta, publicata in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 51 din 29 aprilie 1971; Legea nr. 40/1975 privind cresterea si ameliorarea animalelor, publicata in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 134 din 25 decembrie 1975; Legea nr. 2/1982 privind organizarea producerii si folosirii rationale a resurselor de nutreturi, publicata in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 37 din 7 aprilie 1982; Decretul nr. 139/1977 privind unele masuri pentru imbunatatirea organizarii sericiculturii, publicat in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 45 bis din 2 iunie 1977, si orice alte dispozitii contrare.
Anexa - Termeni specifici zootehniei
1. Ameliorarea animalelor - modificarea structurii genetice a populatiilor de animale supuse selectiei in succesiunea generatiilor, in vederea obtinerii unor productii animaliere mai mari. 2. Patrimoniu genetic - totalitatea efectivelor inregistrate numeric ale populatiilor de animale, de pasari, din sericicultura, apicultura si piscicultura, izolate reproductiv dupa rase sau grupate in linii pure de hibrizi, recunoscute oficial ca surse genetice valoroase pentru ameliorarea speciei din care fac parte. 3. Valoarea genetica - puterea de transmitere la urmasi a performantelor de productie ale unui animal cuprins in lucrarile de selectie. 4. Lucrari de selectie - complex de actiuni si metode de identificare a indivizilor dintr-o populatie de animale, recunoscuti ca tipuri dorite pentru admiterea la reproducere in detrimentul altor tipuri nedorite, care sunt eliminate. 5. Hibridare - incrucisarea animalelor din rase sau specii diferite, dar apropiate genetic. 6. Animale de reproductie - populatii de animale apartinand unei rase, linii pure sau metisi, care sunt:
· individualizate in sistem unitar de identificare sigura, simpla si permanenta pe tot parcursul vietii;
· au fost, se afla sau pot fi luate in controlul performantelor zootehnice - sunt inscrise in evidentele oficiale de selectie; · au sau li se pot emite certificate de origine si valoare productiva. 7. Individualizarea - procedeu de stabilire a identitatii fiecarui animal astfel incat sa poata fi recunoscut in orice imprejurare si in tot cursul vietii sale, pana la iesirea din sfera exploatarii. 8. Controlul performantelor - procedeu folosit pentru masurarea si stabilirea performantelor productive, inclusiv a calitatii produselor obtinute de la animale, iar pentru a avea caracter oficial, efectuarea si inregistrarea acestora trebuie sa fie realizate de o institutie de stat, neutra si impartiala, sau de o organizatie abilitata in acest scop. 9. Certificat de origine si valoare productiva - document tipizat, intocmit si eliberat de institutii abilitate in acest scop, in care sunt specificate originea (ascendenta) si performantele de productie, ca rezultanta a controlului oficial, pentru un animal de reproductie. 10. Carte de rasa (Registru genealogic) - inventarierea animalelor de-a lungul generatiilor dintr-o rasa sau populatie izolata reproductiv, in care se inscriu performantele productive si valorile de ameliorare ale acestora, fiind principalul instrument tehnic de dirijare a procesului de selectie in directia dorita. 11. Monta naturala - imperecherea masculului cu femelele in conditii fiziologice naturale. 12. Insamantare artificiala - procedeu tehnic de depunere a materialului seminal in portiunea aparatului genital femel care asigura garantia fecundarii. 13. Transfer de embrioni - biotehnologie pentru scurtarea intervalului intre generatii si accelerarea difuzarii progresului genetic, prin utilizarea unor metode de inalta tehnicitate la recoltarea si depunerea embrionilor de la donatoare genetic valoroase la reproducere - gazda pana la fatare. 14. Embrion - stadiu de dezvoltare a unui organism viu, de la faza de ou fecundat, parcurgand toate fazele fiziologice naturale pana la fat - constituirea organelor vitale. 15. Material seminal - produsul glandelor sexuale al unui reproducator autorizat, pentru a putea fi recoltat si preluat in vederea conservarii capacitatii fecundate, pana la folosirea lui la insamantarea artificiala a femelelor. 16. Unitate de insamantari artificiale - un complex de mijloace materiale, cu organizare si amenajari specifice, in care reproducatorii masculi selectionati si autorizati oficial sunt intretinuti si folositi in scopul recoltarii si conservarii materialului seminal ce va fi distribuit pentru insamantari artificiale. 17. Statiuni de monta - spatii special amenajate pentru intretinerea reproducatorilor si pentru imperecherea naturala a masculului cu femela, sub supraveghere tehnica. 18. Incubatia - procedeu tehnologic care realizeaza conditiile capabile sa asigure dezvoltarea normala a embrionului din ou, in perioada caracteristica speciei, in scopul obtinerii prin ecloziune a unui organism viu, normal dezvoltat. 19. Ou (oua) de incubatie - ou (oua) fecundat/fecundate, normal constituit/constituite morfologic, care provin de la indivizi sanatosi si cu potential genetic autentic valoros. 20. Ferme (nuclee) de elita - exploatatii zootehnice cu conditii optime de intretinere - furajare si cazare - a unui efectiv de rasa curata sau in experiment genetic, supus lucrarilor de selectie, de la care se difuzeaza descendenta de-a lungul generatiilor obtinute in progres genetic. 21. Depozite de reproducatori - unitati specializate in cresterea si intretinerea reproducatorilor masculi, destinati cu prioritate montei naturale dirijate si efectuate sezonier, in scopul reconditionarii si folosirii economicoase pentru o perioada mai lunga. 22. Aditivi furajeri - ingrediente sau substante chimice care se adauga la sortimentele furajere de baza sau la o parte din acestea, pe parcursul fluxului de fabricatie a furajelor combinate, cu scopul de a satisface unele cerinte specifice: profilaxia si combaterea unor boli, stimularea ritmului de crestere si a productiei, corectarea gustului si a mirosului. 23. Premixtura furajera - amestec uniform al uneia sau mai multor ingrediente impreuna cu un suport furajer. 24. Ratie - amestecul de nutreturi in cantitati masurabile, ce urmeaza a fi consumat de un animal in 24 de ore, respectand normele stabilite stiintific. 25. Norma - continutul in substante nutritive corelate proportional, care sa asigure necesarul unui animal timp de 24 de ore, atat pentru intretinerea functiilor vitale, cat si pentru elaborarea productiei

Ordonanta nr 34/2000 privind agricultura ecologica

Extrase din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 34/17 aprilie 2000

Producţia ecologică este reglementată în România prin intermediul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34 din data de 17 aprilie 2000. Normele metodologice de aplicare a Ordonanţei de Urgenţă nr. 34 din 17 aprilie 2000 privind produsele agroalimentare ecologice stabilesc cadrul organizatoric şi tehnic de aplicare a Ordonanţei de Urgenţă nr. 34 din 17 aprilie 2000 privind produsele agroalimentare ecologice, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 172/21.IV.2000, denumită în continuare O.U.G. nr. 34/2000.
Agenţii economici, persoane fizice şi juridice care produc, prelucrează sau/şi comercializează produse agricole şi alimentare ecologice, numiţi în continuare operatori, sunt obligaţi să respecte prevederile O.U.G. nr. 34/2000 şi să aplice aceste norme.
Scopul aplicării acestor norme este de a dezvolta producţia agricolă ecologică prin sprijinirea producătorilor şi comercianţilor de produse agroalimentare ecologice în vederea creşterii eficienţei muncii lor şi să asigure protejarea consumatorilor împotriva înşelăciunilor şi fraudelor de falsificare a produselor ca fiind ecologice. Să asigure ca toate activităţile de producţie, prelucrare, depozitare, transport şi comercializare sunt supuse controlului şi sunt certificate de organisme de inspecţie şi certificare acreditate. Să promoveze proiecte de cercetare - dezvoltare privind producţia şi produsele ecologice în vederea elaborării normelor (standardelor) naţionale de agricultură ecologică. Să armonizeze aceste norme naţionale cu cele internaţionale, în vederea facilitării exportului de produse ecologice. Să stimuleze activităţile de instruire şi asistenţă a producătorilor, comercianţilor şi consumatorilor de produse ecologice pe toate căile - discipline distincte în învăţământul liceal şi superior agronomic, cursuri de instruire, consultanţă, publicaţii, dezbateri tematice la radio şi TV.
Termenul "ecologic" utilizat în O.U.G. nr. 34/2000, cât şi în prezentele norme este similar cu "biologic", "organic sau combinaţiile acestora: "organo-biologic", bio-organic", şi, parţial, cu termenii "biodinamic" şi "natural".

Tehnologia de exploatare a animalelor de lapte în condiţii ecologice (conf. O.G. 34/17.04.2000).

1. Principii generale

Producţia animalieră formează o parte integranta a unităţilor /fermelor ce practică agricultura ecologică.
Producţia animalieră trebuie să contribuie la echilibrul sistemelor de producţie agricolă prin respectarea cerinţelor nutritive ale culturilor şi prin îmbunătăţirea materiei organice a solului. În acest fel poate contribui la stabilirea şi menţinerea interdependenţei sol-plantă, plantă-animal şi animal-sol.
Prin utilizarea resurselor naturale care pot fi reînnoite - gunoiul de grajd, culturi de leguminoase şi culturi furajere - sistemul de culturi /ferme de animale şi sisteme de păşunat, asigură păstrarea fertilităţii solului şi ameliorarea acestuia pe termen lung şi contribuie la dezvoltarea unei agriculturi durabile.
Creşterea animalelor în cadrul fermelor ecologice reprezintă o activitate legată de pământ. În afara excepţiilor autorizate în această Anexă, animalele trebuie să aibă acces la suprafeţe de exerciţiu în aer liber, iar numărul acestora pe unitatea de suprafaţă, trebuie limitat pentru asigurarea unui sistem integrat între producţia animalieră şi producţia vegetală. În acest mod se reduce la minim orice forma de poluare a solului, a apelor de suprafaţă şi a celor freatice. Numărul de animale se stabileşte în funcţie de suprafaţa disponibilă, în scopul evitării păşunatului intensiv şi eroziunii solului. Utilizarea îngrăşămintelor naturale de la aceste animale nu trebuie să aibă efecte poluante asupra mediului.
Animalele care nu sunt crescute în conformitate cu prevederile prezentelor norme, pot face parte din ferme ecologice, cu menţiunea că sunt crescute în unităţi unde adăposturile şi parcelele sunt clar separate de unităţile producătoare în conformitate cu regulile din prezentele norme şi că este vorba de specii diferite.
Animalele crescute conform prevederilor prezentelor norme se duc la păşunat pe terenul comun cu următoarele precizări:
a) pământul a fost tratat pe o perioadă de cel puţin 3 ani numai cu produsele cuprinse în Anexa 2 la prezentele norme;
b) animalele care nu se supun cerinţelor prezentelor norme dar care folosesc terenul comun să provină dintr-o producţie extensivă. Pentru alte specii sau rase necuprinse în prezenta Anexă, numărul de animale pe hectar să corespundă încărcăturii maxime echivalente a 170 kg N/ha/an, aşa cum este prevăzut în Anexa 7;
c) orice produse animaliere provenite de la animalele care au fost crescute conform dispoziţiilor prezentelor norme, nu vor fi considerate ca făcând parte din producţia ecologică, dacă animalele folosesc în comun aceeaşi păşune cu animalele care nu sunt crescute în conformitate cu prevederile prezentelor norme. Se exceptează cazurile în care aceste animale sunt separate de animalele care nu respectă cerinţele prezentelor norme.

3. Originea animalelor

3.1 În alegerea speciilor şi a raselor, se ţine cont de capacitatea animalelor de a se adapta la condiţiile locale, de vitalitatea şi rezistenţa lor la boli. Rasele de animale sunt selectate cu prioritate din cele indigene pentru evitarea bolilor specifice sau problemelor de sănătate asociate câtorva rase sau specii utilizate în producţia intensivă.
3.2 Animalele trebuie să provină din unităţi /ferme de producţie care respectă regulile de producţie stabilite în art. 4 şi 5 din O.U.G. nr. 34/2000 şi în prezenta Anexă, privind diferitele tipuri de creştere a animalelor. Acest sistem de producţie se aplică pe toată durata de viaţă a acestor animale.
3.3 Prin derogare de la punctul 3.2 animalele existente în unităţile /fermele de producţie animalieră care nu respectă regulile din prezentele norme, fac obiectul conversiei, cu aprobarea organismelor de inspecţie şi certificare.
3.4 Cu aprobarea organismelor de inspecţie şi certificare, în condiţiile în care o cireadă sau o turmă este formată pentru prima dată, şi în absenta de animale suficiente crescute după metoda de producţie ecologică, animalele care nu sunt crescute ecologic se introduc într-o unitate ecologică de creştere a animalelor în următoarele condiţii:
c) bivolii trebuie să aibă maxim 6 luni;
d) viţeii şi mânjii crescuţi conform regulilor prezentelor norme imediat ce au fost înţărcaţi şi trebuie să aibă maxim 6 luni;
e) mieii şi iezii crescuţi conform regulilor prezentelor norme, imediat ce sunt înţărcaţi, trebuie să aibă maxim 45 zile;
3.5 Reînnoirea sau reconstituirea cirezii sau turmei este autorizată de organismul de inspecţie şi certificare atunci când nu sunt disponibile animale crescute ecologic şi în condiţiile în care mortalitatea ridicată a animalelor este cauzată de boli sau catastrofe;
3.6 În cazul în care nu sunt disponibile animalele crescute ecologic, reînnoirea sau reconstituirea cirezii sau turmei se face anual cu animale femele cu un maxim de 10% cabaline, bovine şi bivoliţe adulte şi 20% porcine, ovine şi caprine adulte, cu autorizarea organismelor de inspecţie şi certificare.
3.7 Procentele stabilite în derogarea de mai sus, nu se aplică unităţilor /fermelor de producţie care au un efectiv mai mic de 10 cabaline sau bovine sau mai puţin de 5 porcine, ovine sau caprine. Pentru aceste unităţi, orice reînnoire de genul celei menţionate mai sus, este limitată la maxim un animal pe an.
3.8 Aceste procente pot fi mărite până la 40%, cu avizul organismelor de inspecţie şi certificare după o extindere a creşterii animalelor în cadrul unităţii /fermei, sau după o schimbare a rasei sau după o noua specializare animalieră;
3.9 Masculii destinaţi reproducerii pentru creştere sunt aduşi din unităţi /ferme de producţie convenţionala cu condiţia ca ulterior aceştia să fie crescuţi şi hrăniţi conform regulilor stabilite în prezentele norme.
3.10 Animalele provenind din unităţi /ferme care nu respectă prezentele norme, conform condiţiilor şi restricţiilor stabilite în punctele de la 3.3 la 3.9 de mai sus, trebuie să respecte perioadele stabilite la punctul 2.2.1, dacă produsele urmează a fi vândute ca provenind din producţia ecologică; pe durata acestor perioade, toate regulile stabilite în prezentele norme trebuie respectate.
3.11 Atunci când animalele sunt obţinute în unităţi /ferme care nu respectă prezentele norme, se acordă o atenţie deosebită măsurilor privind sănătatea animalelor. Organismele de inspecţie, în funcţie de condiţiile locale, pot aplica măsuri speciale cum ar fi sortarea şi perioadele de carantină.

4. Furajarea

4.1 Furajarea animalelor, este condiţie de calitate a producţiei, respectând cerinţele nutriţionale ale animalelor în diferite stadii ale dezvoltării lor. Practicile de îngrăşare sunt autorizate în măsura în care sunt reversibile în orice stadiu al procesului de creştere. Hrănirea în exces a animalelor este interzisă.
4.2 Animalele se hrănesc cu furaje obţinute din agricultura ecologică.
4.3 Animalele se cresc conform regulilor stabilite în prezenta Anexă, de preferat ele se hrănesc cu furaje produse în propria ferma şi, în cazul când acest lucru nu este posibil, se utilizează furaje din alte unităţi /ferme care respectă regulile producţiei ecologice.
4.4 Furajul în conversie utilizat în raţiile medii este de maxim 30%. Atunci când furajele în conversie provin dintr-o unitate proprie, acest procent poate fi ridicat până la 60%.
4.5 Furajarea animalelor tinere se realizează pe bază de lapte natural, de preferinţă lapte matern. Toate mamiferele trebuie hrănite cu lapte natural pe o perioadă de 3 luni pentru bovine, bubaline şi cabaline, 45 zile pentru ovine şi caprine şi 40 zile pentru porcine.
4.6 Dacă este cazul, A.N.P.E. indică arealele sau regiunile unde se practică transhumanţa, fără a aduce prejudicii prevederilor privind furajarea animalelor stabilite în această Anexă.
4.7 Pentru erbivore sistemele de creştere se bazează pe utilizarea la maxim a păşunilor în funcţie de disponibilitatea acestora în diferite perioade ale anului. Minim 60% din materia uscată din raţiile zilnice, trebuie să cuprindă furaje grosiere, proaspete sau uscate, sau însilozate. Organismele de inspecţie şi certificare aprobă o reducere cu 50 %, pentru animalele în lactaţie pe o perioadă maximă de trei luni pentru fiecare lactaţie în parte.
4.8 Prin derogare de la punctul 4.2 procentul maxim de furaje convenţionale aprobat pe an, este de 10% pentru erbivore şi de 20 % pentru alte specii. Aceste valori sunt calculate anual, în procente din materia uscată a furajelor de provenienţă agricolă. Procentul maxim aprobat de furaje convenţionale în raţia zilnică, cu excepţia perioadei de transhumanţă, trebuie să fie de 25%, calculat ca procent din materia uscată.
4.9 Prin derogare de la punctul 4.8, când producţia de furaje este compromisă, ca urmare a condiţiilor meteorologice nefavorabile, organismele de inspecţie şi certificare aprobă pe o perioadă limitată, pentru o anumită zonă, folosirea unui procent mai mare de furaje convenţionale.

5. Prevenirea bolilor şi tratamentul veterinar

5.1 Prevenirea bolilor în producţia animalieră ecologică se bazează pe următoarele principii:
a) selectarea corespunzătoare a raselor sau speciilor de animale aşa cum este prezentat detaliat la punctul 3 al prezentei Anexe;
b) aplicarea practicilor de creştere a animalelor corespunzător cerinţelor fiecărei specii, încurajând rezistenţa ridicată la boli şi prevenirea infecţiilor;
c) utilizarea furajelor de calitate, asigurarea unei mişcări curente şi accesul la păşuni, în scopul stimulării imunităţii naturale a animalului;
d) asigurarea unei densităţi corespunzătoare a animalelor, evitând astfel supraaglomerarea şi orice alte probleme de sănătate ce pot rezulta din aceasta;
5.2 Principiile stabilite mai sus trebuie să limiteze problemele de sănătate ale animalelor, astfel încât să se poată controla în principal prin prevenire.
5.3 Atunci când un animal se îmbolnăveşte sau este rănit, acesta trebuie tratat imediat, şi izolat în adăposturi corespunzătoare.
5.4 Utilizarea medicamentelor de uz veterinar în creşterea animalelor prin metoda de producţie ecologică se bazează pe respectarea următoarelor principii:
a) produsele fitoterapeutice, produsele homeopatice ca şi oligoelementele şi produsele enumerate în Partea C, punctul 3 din Anexa 2, se utilizează de preferinţă în locul medicamentelor de uz veterinar alopatice chimice de sinteză sau antibioticelor, cu condiţia ca ele să aibă un efect terapeutic real pentru speciile de animale cărora li se adresează şi pentru starea de sănătate căreia îi este destinat tratamentul;
b) atunci când utilizarea produselor de mai sus nu este eficientă sau dacă produsele nu sunt eficiente în combaterea unei boli sau tratarea rănilor şi tratamentul animalelor este indispensabil pentru evitarea suferinţei sau chinului animalului, este posibil să se recurgă la medicamentele veterinare alopatice chimice de sinteză sau la antibiotice, numai sub responsabilitatea medicului veterinar;
c) utilizarea medicamentelor de uz veterinar alopate chimice de sinteză sau a antibioticelor în tratamentele preventive este interzisă.
5.5 În completarea principiilor de mai sus se aplică următoarele reguli:
a) este interzisă utilizarea substanţelor de stimulare a creşterii sau a producţiei ca şi utilizarea hormonilor sau a altor substanţe similare pentru controlul reproducerii sau în alte scopuri. Hormonii se administrează numai unui animal determinat în cadrul unui tratament veterinar curativ;
b) sunt autorizate tratamentele veterinare ale animalelor sau tratarea clădirilor, echipamentelor şi instalaţiilor, conform legislaţiei naţionale, inclusiv utilizarea de medicamente veterinare imunologice, atunci când o afecţiune a fost depistată ca prezentă într-o anumită zonă în care este amplasată unitatea /ferma de producţie.
5.6 Atunci când se utilizează medicamente de uz veterinar, se indică clar tipul produsului, precum şi detaliile privind diagnosticul, posologia, metoda de administrare, durata tratamentului şi termenul de retragere legal. Aceste informaţii trebuie comunicate organismelor de inspecţie şi certificare înainte ca animalele sau produsele animaliere să fie comercializate ca produse ecologice. Animalele tratate, trebuie să fie clar identificate, individual în cazul animalelor mari, individual sau pe loturi, în cazul păsărilor şi a animalelor mici.
5.7 Perioada de aşteptare între ultima administrare, în condiţiile normale de utilizare a medicamentelor veterinare alopatice aplicate unui animal, şi producţia de produse alimentare provenind de la acest animal cu referire la modul de producţie ecologică este dublă faţă de perioada de aşteptare legală sau în cazul în care această perioadă nu este specificată, ea este de minim 48 de ore.
5.8 Dacă un animal sau un grup de animale primeşte într-un an, două sau maxim trei tratamente pe bază de medicamente veterinare alopatice chimice de sinteză sau de antibiotice, cu excepţia vaccinurilor, tratamentelor pentru paraziţi şi planurilor de eradicare obligatorii, aceste animale sau produsele obţinute de la acestea, nu se pot vinde ca produse ecologice. Animalele respective trebuie să parcurgă perioada de conversie conform punctului 2 al acestei Anexe, cu acordul organismului de inspecţie şi certificare.

6. Practici de creştere a animalelor.

6.1. Reproducerea animalelor crescute ecologic se bazează pe metode naturale. Este permisă inseminarea artificială, dar alte forme de reproducere artificială sau asistată sunt interzise.
6.2. Operaţiile privind aplicarea benzilor elastice la cozile oilor, tăierea cozilor, tăierea dinţilor, retezarea ciocurilor şi a coarnelor, nu trebuie efectuate sistematic în fermele /unităţile ecologice. O parte din aceste operaţii se autorizează de organismele de inspecţie şi certificare, din motive de siguranţa sau dacă ele urmăresc îmbunătăţirea stării de sănătate, bunăstarea sau igiena animalelor. Aceste operaţii trebuie efectuate la vârsta cea mai potrivită de către personal calificat, astfel încât suferinţa animalelor să fie redusă la minim.
6.3. Castrarea fizică este permisă pentru asigurarea calităţii produselor şi menţinerea practicilor tradiţionale de producţie (de exemplu, porcii pentru carne, tăuraşi, claponi etc.) şi numai în condiţiile stabilite în ultima frază a punctului 6.2.
6.4. Este interzisă ţinerea animalelor în stare legată. Prin derogare de la acest principiu, organismele de inspecţie şi certificare autorizează această practică, pentru animalele individuale, în baza unei motivări făcute de operator privind necesitatea acestei operaţii din motive de siguranţă sau de bunăstare şi legarea se face numai pentru o perioadă de timp limitată.
6.5. Prin derogare de la prevederile stabilite la punctul 6.1.4 vitele se leagă în adăposturi, cu menţiunea ca sunt prevăzute plimbări ale acestora, iar creşterea se face respectând cerinţele de bunăstare cu aşternuturi de paie corespunzătoare precum şi managementul individual. Această derogare se aprobă de organismele de inspecţie şi certificare.
6.6. Prin derogare bovinele din fermele mici se leagă atunci când nu este posibilă ţinerea acestora în grupuri, corespunzătoare cerinţelor comportamentului lor, cu condiţia ca ele să aibă de cel puţin de două ori pe săptămâna acces la păşuni, la traseele exterioare şi la suprafeţele de exerciţiu în aer liber. Derogarea se aprobă de organismele de inspecţie şi certificare.
6.7. Când animalele sunt crescute în grupuri, mărimea grupului se stabileşte în funcţie de stadiul lor de dezvoltare şi de necesităţile comportamentale ale speciilor respective. Este interzisă ţinerea animalelor în condiţii sau sub diete care le provoacă anemie.

7. Adăpostirea animalelor

7.1. Condiţiile de adăpostire a animalelor trebuie să corespundă cerinţelor lor biologice, fiziologice şi etologice. Adăposturile trebuie să fie bine izolate termic, ventilate natural şi iluminate astfel încât să asigure animalelor un microclimat de confort, cu temperatură şi umiditate optime, curenţi de aer adecvaţi, iar concentraţia de gaze, nivelul de pulberi şi aeromicroflora să se încadreze în normele de igienă.
7.2. Spaţiile în aer liber, suprafeţele de exerciţii în aer liber sau traseele exterioare trebuie să ofere, în funcţie de condiţiile meteorologice locale şi de rasele respective, o protecţie suficientă împotriva ploii, vântului, soarelui şi temperaturilor extreme.
7.3. Densitatea de populare a animalelor şi masuri pentru evitarea păşunatului excesiv.
7.4. Adăpostirea animalelor nu este obligatorie în zonele unde condiţiile climatice corespunzătoare permit ca animalele să fie ţinute în mediul exterior.
7.5. Densitatea animalelor în adăposturi trebuie să garanteze confortul şi bunăstarea animalelor în funcţie de rase şi de vârsta animalelor. Trebuie avute în vedere nevoile comportamentale ale animalelor, mărimea grupului şi sexul animalelor. Densitatea optimă trebuie să asigure bunăstarea animalelor punându-le la dispoziţie un spaţiu suficient pentru a sta în picioare natural, pentru a se aşeza cu uşurinţă, pentru a se întoarce, pentru a-şi face toaleta, pentru a putea sta în toate poziţiile şi a face mişcări naturale cum ar fi să întindă şi să dea din aripi.
7.6. Suprafeţele minime ale adăposturilor şi ale spaţiilor de exerciţiu în aer liber şi alte caracteristici locale de adăpostire destinate diferitelor specii şi categorii de animale sunt stabilite în Anexa 8 la prezentele norme.
7.7. În aer liber, densitatea de populare a animalelor care se găsesc pe păşuni sau pe alte fâneţe, terenuri umede sau ierboase sau alte habitate naturale sau seminaturale, trebuie să fie suficient de scăzută pentru a evita erodarea solului şi exploatarea excesivă a vegetaţiei.
7.8. Adăposturile, ţarcurile, echipamentele şi ustensilele trebuie să fie curăţate şi dezinfectate astfel încât să prevină toate infecţiile încrucişate şi dezvoltarea organismelor purtătoare de boli. Numai produsele enumerate în Anexa 2, Partea E a prezentelor norme se utilizează pentru curăţirea şi dezinfecţia clădirilor şi instalaţiilor. Fecalele, urina şi hrana nemâncată sau dispersată trebuie înlăturate ori de câte ori este necesar pentru a reduce la minim mirosurile şi pentru a evita atragerea insectelor şi a rozătoarelor.
7.9.Mamiferele
7.9.1. Conform prevederilor de la punctul 5.3, mamiferele trebuie să aibă acces la păşuni, la suprafeţele de exerciţiu sau la traseele exterioare, care sunt parţial acoperite şi trebuie să utilizeze aceste zone atât timp cât starea fiziologică a animalului, condiţiile meteorologice şi starea terenului o permit, cu excepţia cazurilor în care cerinţele naţionale privind problemele specifice de poliţie sanitară le interzice. Erbivorele au acces la păşuni ori de câte ori condiţiile permit aceasta.
7.9.2. În cazurile în care erbivorele au acces la păşuni în perioada de păşunat iar sistemul de adăpostire pe timp de iarna oferă libertate de mişcare animalelor, obligaţia de a prevedea suprafeţe de exerciţiu în aer liber sau de alergare în câmp deschis pe timpul iernii poate fi amânată.
7.9.3. Fără a obstrucţiona ultima frază a punctului 8.3.1, taurii în vârsta de peste un an trebuie să aibă acces la păşuni sau la suprafeţele de exerciţiu în aer liber sau la traseele exterioare.
7.9.4. Prin derogare de la punctul 8.3.1, faza finală de îngrăşare a bovinelor, porcinelor, suinelor, şi ovinelor pentru producţia de carne are loc în stabulaţie cu menţiunea că aceste perioade în care animalele stau în adăpost să nu fie mai mare de o cincime din durata lor de viaţă şi nu mai mult de trei luni.
7.9.5. Adăposturile animalelor trebuie să aibă podele netede, dar nu alunecoase. Minim jumătate din suprafaţa totală a podelelor trebuie să fie solidă şi să nu fie alcătuite din stinghii sau podea tip grătar.
7.9.6. Adăposturile animalelor trebuie să fie prevăzute cu o suprafaţă de culcare şi de odihnă confortabilă, curată şi uscată suficient de mare, având o alcătuire solidă. Suprafaţa de odihnă este prevăzuta cu suprafeţe de culcare uscate şi acoperite cu aşternut de paie. Aşternutul poate fi constituit din paie sau din alte materiale naturale corespunzătoare. Aşternutul poate fi ameliorat şi îmbunătăţit cu produse minerale autorizate ca îngrăşământ în agricultura ecologică conform Anexei 2, Partea A la prezentele norme.
7.9.7. În creşterea viţeilor, toate exploataţiile fără excepţie trebuie să respecte legislaţia naţională privind protecţia acestora. Adăpostirea viţeilor mai mult de o săptămâna în boxe individuale este interzisă.

4.Concluzii

· Producţia ecologică este reglementată în România prin intermediul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34 din data de 17 aprilie 2000. Normele metodologice de aplicare a Ordonanţei de Urgenţă nr. 34 din 17 aprilie 2000 privind produsele agroalimentare ecologice stabilesc cadrul organizatoric şi tehnic de aplicare a Ordonanţei de Urgenţă nr. 34 din 17 aprilie 2000 privind produsele agroalimentare ecologice, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 172/21.IV.2000.
· Termenul "ecologic" utilizat în O.U.G. nr. 34/2000, cât şi în prezentele norme este similar cu "biologic", "organic sau combinaţiile acestora: "organo-biologic", bio-organic", şi, parţial, cu termenii "biodinamic" şi "natural".
· Producţia animalieră trebuie să contribuie la echilibrul sistemelor de producţie agricolă prin respectarea cerinţelor nutritive ale culturilor şi prin îmbunătăţirea materiei organice a solului. În acest fel poate contribui la stabilirea şi menţinerea interdependenţei sol-plantă, plantă-animal şi animal-sol.
· Atunci când o unitate /fermă de producţie este transformată, întreaga suprafaţa a acesteia destinată furajării animalelor, trebuie să respecte principiile producţiei ecologice, precum şi perioadele de conversie stabilite în Partea A din prezenta Anexă cu privire la plante şi produse din plante.
· În alegerea speciilor şi a raselor, se ţine cont de capacitatea animalelor de a se adapta la condiţiile locale, de vitalitatea şi rezistenţa lor la boli. Rasele de animale sunt selectate cu prioritate din cele indigene pentru evitarea bolilor specifice sau problemelor de sănătate asociate câtorva rase sau specii utilizate în producţia intensivă.
· Animalele se hrănesc cu furaje obţinute din agricultura ecologică.
· Este interzisă utilizarea substanţelor de stimulare a creşterii sau a producţiei ca şi utilizarea hormonilor sau a altor substanţe similare pentru controlul reproducerii sau în alte scopuri. Hormonii se administrează numai unui animal determinat în cadrul unui tratament veterinar curativ.
· Reproducerea animalelor crescute ecologic se bazează pe metode naturale. Este permisă inseminarea artificială, dar alte forme de reproducere artificială sau asistată sunt interzise.
· Este interzisă ţinerea animalelor în stare legată.
trebuie să fie bine izolate termic, ventilate natural şi iluminate astfel încât să asigure animalelor un microclimat de confort, cu temperatură şi umiditate optime, curenţi de aer adecvaţi, iar concentraţia de gaze, nivelul de pulberi şi aeromicroflora să se încadreze în normele de igienă.
· În aer liber, densitatea de populare a animalelor care se găsesc pe păşuni sau pe alte fâneţe, terenuri umede sau ierboase sau alte habitate naturale sau seminaturale, trebuie să fie suficient de scăzută pentru a evita erodarea solului şi exploatarea excesivă a vegetaţiei.
· Adăposturile animalelor trebuie să aibă podele netede, dar nu alunecoase. Minim jumătate din suprafaţa totală a podelelor trebuie să fie solidă şi să nu fie alcătuite din stinghii sau podea tip grătar.
· Adăposturile animalelor trebuie să fie prevăzute cu o suprafaţă de culcare şi de odihnă confortabilă, curată şi uscată suficient de mare, având o alcătuire solidă.

Ordinul Ministerului Agriculturii nr 389/2002 privind conditiile de producere a laptelui in ferme zootehnice
REZUMAT
Prezentul proiect constituie o abordare a procesului de obţinere a laptelui din punct de vedere legislativ. Proiectul reprezintă, de fapt, o culegere de texte aşa cum sunt ele prezentate în Ordinul Nr. 389/29.08.2002 a Ministerului Agriculturii din România, Ordin care are denumirea completă astfel : Ordin nr. 389 din 29/08/2002
pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind conditiile de sanatate pentru producerea si comercializarea laptelui crud, a laptelui tratat termic si a produselor pe baza de lapte. Acest Ordin reprezintă transpunerea Directivei Nr. 94/46/CEE privind calitatea laptelui în ţările membre UE.
Calitatea laptelui
Calitatea laptelui nu este legată de de nivelul de grăsime şi de proteine din lapte, ci de: - nivelul bacterial si biologic (numărul de bacterii şi numărul de celule somatice) - substanţe inhibitorii, cum ar fi impuritaţile, dezinfectanţii, antibioticele, etcCalitatea laptelui determină atât posibilitatea unui producător de a produce o gamă largă de produse, cât şi calitatea produselor respective.Condiţii care reglementează producţia de lapteşi produse pe bază de lapte
Laptele crud poate fi folosit pentru fabricarea produselor pe bază de lapte sau a laptelui tratat termic pentru consum uman numai dacă îndeplineşte următoarele condiţii:
a) provine de la animale şi exploataţii verificate la intervale stabilite de către autoritatea veterinară competentă;
b) este verificat conform procedurilor prevăzute în art. 10 alin. (2) şi în art. 14 şi 15 şi întruneşte condiţiile stabilite la cap. IV din anexa nr. 1;
c) îndeplineşte condiţiile de igienă stabilite la cap. I din anexa nr. 1;
d) provine din exploataţii care îndeplinesc condiţiile stabilite la cap. II din anexa nr. 1;
e) îndeplineşte condiţiile de igienă stabilite la cap. III din anexa nr. 1;
Rezultate obţinute şi discuţii
Condiţii de acceptare a laptelui crud în unităţile de tratare şi/sau procesare
Condiţii de sănătate animală pentru obţinerealaptelui crud materie primă
1. Laptele crud trebuie să provină:
a) de la vaci sau bivoliţe:
1. care aparţin unei cirezi care, conform alin. (1) din anexa nr. 1 la Norma sanitară veterinară privind problemele de sănătate ce afectează comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu animale din speciile bovine şi porcine, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 236/2002, este declarată oficial indemnă de tuberculoză şi indemnă sau oficial indemnă de bruceloză;
2. care nu prezintă nici un simptom al vreunei boli infecţioase transmisibile la om prin intermediul laptelui;
3. apte să dea lapte cu caracteristici organoleptice normale;
4. a căror stare generală de sănătate nu este afectată de vreo afecţiune vizibilă şi care nu suferă de vreo infecţie a aparatului genital, enterite cu diaree şi febră sau de o inflamaţie vizibilă a ugerului;
5. care nu prezintă răni ale ugerului ce ar putea afecta laptele;
6. în cazul vacilor care produc cel puţin 2 litri de lapte pe zi;
7. care nu au fost tratate cu substanţe periculoase sau care pot fi periculoase pentru sănătatea publică, transmisibile prin lapte, cu excepţia cazului în care laptele este colectat după o perioadă oficială de aşteptare, stabilită conform prevederilor legislaţiei sanitare veterinare în vigoare;
b) de la oi şi capre:
1. care aparţin unei exploataţii de oi şi capre oficial indemne sau indemne de bruceloză (Brucella melitensis) în sensul art. 2 din Norma sanitară veterinară privind condiţiile de sănătate şi certificarea veterinară pentru comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu ovine şi caprine, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 66/2002, cu excepţia cazurilor în care laptele este destinat fabricării brânzeturilor cu o perioadă de maturare de cel puţin 2 luni;
2. care satisfac condiţiile prevăzute la pct. 1 lit. a), cu excepţia celor prevăzute la pct. 1 şi 6.
2. Când diferitele specii de animale sunt ţinute împreună în exploataţie, fiecare specie trebuie să satisfacă condiţiile de sănătate cerute pentru fiecare specie.
3. Caprele ţinute împreună cu bovinele trebuie supuse unui control privind tuberculoza, în conformitate cu prevederile stabilite de autoritatea veterinară centrală.
Igiena exploataţiei
1. Laptele crud trebuie să provină de la exploataţii care sunt înregistrate şi verificate în conformitate cu art. 13 alin. (1) din prezenta normă sanitară veterinară. Când bivoliţele, oile şi caprele nu sunt ţinute în aer liber, spaţiile folosite trebuie să fie astfel proiectate, construite, menţinute şi supravegheate încât să se asigure:
a) condiţii bune de stabulaţie, igienă, curăţenie şi de sănătate a animalelor; şi
b) condiţii bune de igienă pentru muls, răcire şi depozitare a laptelui.
Igiena mulsului

Amenajările unde se desfăşoară mulsul sau unde este păstrat laptele după muls ori este manipulat sau răcit trebuie să fie astfel situate şi construite încât să se evite toate riscurile de contaminare a laptelui. Aceste amenajări trebuie să fie uşor de curăţat şi dezinfectat şi să aibă cel puţin:
a) pereţi şi podea uşor de curăţat, în special în zonele supuse uşor murdăririi sau contaminării;
b) podea înclinată astfel încât să faciliteze drenarea şi îndepărtarea uşoară a lichidelor şi dejecţiilor;
c) ventilaţie şi iluminare adecvate;
d) surse corespunzătoare şi suficiente de apă potabilă care să fie conformă cu parametrii stabiliţi în anexele nr. 4 şi 5 la Norma sanitară veterinară privind calitatea apei potabile utilizate în unităţile de industrie alimentară şi în fermele de creştere a animalelor, utilizată la muls şi la curăţarea echipamentului şi instrumentelor la care se referă cap. III lit. B;
e) separarea adecvată de toate sursele de contaminare, cum ar fi toaletele şi zonele de depozitare a gunoiului;
f) accesorii, utilaje şi echipamente uşor de curăţat, spălat şi dezinfectat;
g) suplimentar, amenajările pentru depozitarea laptelui trebuie să aibă echipamente corespunzătoare de refrigerare a acestuia, să fie protejate împotriva insectelor şi să fie separate corespunzător de spaţiile în care sunt cazate animalele.
În cazul folosirii unui sistem de muls mobil, pe lângă prevederile pct. 2 lit. d) şi f), trebuie îndeplinite suplimentar următoarele cerinţe:
a) să fie aşezat pe teren neted, curat, fără acumulări de excremente sau de alte dejecţii;
b) să asigure protecţia laptelui pe toată perioada de utilizare;
c) să fie astfel construit şi finisat încât să permită păstrarea curată a suprafeţei interioare.
Igiena producţiei
Sub supravegherea autorităţii veterinare competente va fi stabilit un sistem de monitorizare pentru prevenirea adăugării apei în laptele crud. Acest sistem va include, în special, controlul periodic al punctului de îngheţ al laptelui pe fazele de producţie
Condiţii generale pentru aprobarea unităţilor de tratareşi a unităţilor de procesare
Unităţile de tratare şi unităţile de procesare trebuie să aibă cel puţin:
1. a) un spaţiu de lucru de mărime suficientă pentru ca activitatea să se desfăşoare în condiţii igienice adecvate. Proiectul construcţiei va fi conceput şi realizat astfel încât să excludă contaminarea materiilor prime şi a produselor la care se referă norma sanitară veterinară;
b) producerea laptelui tratat termic sau fabricarea produselor pe bază de lapte, care pot prezenta un risc de contaminare pentru alte produse la care se referă norma sanitară veterinară, trebuie să fie efectuată într-o zonă de lucru net separată;
2. În zonele în care sunt preparate, manipulate şi procesate materiile prime sau sunt obţinute produsele la care se referă norma sanitară veterinară trebuie să existe:
a) pardoseală rezistentă, impermeabilă, necorodabilă, uşor de igienizat şi dezinfectat, construită astfel încât să faciliteze scurgerea apei şi prevăzută cu echipamente pentru eliminarea apei;
b) pereţi rezistenţi, cu suprafeţe netede, uşor de curăţat, impermeabili, acoperiţi cu materiale de culoare deschisă;
c) tavan sau acoperiş căptuşit cu materiale uşor de igienizat şi dezinfectat în spaţiile unde sunt depozitate, manipulate, preparate sau procesate materiile prime neambalate;
d) uşi din materiale necorodabile, uşor de igienizat;
e) ventilaţie adecvată şi, unde este necesar, facilităţi pentru evacuarea corespunzătoare a aburilor şi vaporilor;
f) iluminare naturală sau artificială adecvată;
g) un număr adecvat de facilităţi pentru igienizarea şi dezinfectarea mâinilor cu apă caldă şi rece curentă sau cu apă premixată la o temperatură adecvată. În spaţiile de lucru şi toalete robinetele nu trebuie să fie acţionate manual. Spălătoarele pentru mâini trebuie să fie prevăzute cu substanţe pentru igienizare şi dezinfectare şi cu mijloace igienice de uscare a mâinilor;
h) facilităţi pentru igienizarea uneltelor, a echipamentelor şi a instalaţiilor;
Condiţii generale de igienă aplicabile spaţiilor, echipamentelor şi instrumentelor
1. Echipamentele şi instrumentele folosite la manipularea sau obţinerea materiilor prime şi produselor, pardoselile, tavanele sau izolaţia acoperişurilor, pereţii şi paravanele trebuie păstrate în stare de igienă, astfel încât să nu constituie o sursă de contaminare pentru materiile prime şi pentru produse.
2. Spaţiile în care sunt obţinute şi/sau depozitate laptele şi produsele pe bază de lapte trebuie prevăzute cu sisteme de protecţie care să prevină intrarea oricăror animale sau insecte indezirabile. Rodenticidele, insecticidele, dezinfectantele şi orice alte substanţe cu potenţial toxic se păstrează în spaţii sau în dulapuri speciale cu cheie. Folosirea lor nu trebuie să prezinte vreun risc de contaminare a materiilor prime sau a produselor.
3. Suprafeţele de lucru, instrumentele şi echipamentele de lucru se folosesc numai la fabricarea produselor pentru care a fost obţinută autorizarea.
4. Apa potabilă trebuie folosită în toate scopurile. În mod excepţional, apa nepotabilă poate fi folosită pentru echipamentele de răcire, producerea aburului şi în caz de incendiu, cu condiţia ca reţeaua de conducte instalate în scopul utilizării apei nepotabile să nu prezinte nici un risc de contaminare a materiilor prime şi a produselor la care se referă norma sanitară veterinară.
5. Dezinfectantele şi substanţele similare trebuie să fie aprobate pentru utilizare în industria alimentară conform procedurii naţionale şi folosite astfel încât să nu aibă efecte adverse asupra utilajelor, echipamentului, materiilor prime şi produselor la care se referă norma sanitară veterinară. Containerele în care sunt depozitate substanţele respective trebuie să fie uşor identificabile şi să poarte etichete cu instrucţiuni de folosire. Folosirea dezinfectantelor şi a altor substanţe similare trebuie să fie urmată de spălare şi clătire cu apă potabilă.
Cerinţe speciale pentru aprobarea centrelor de colectare
Pe lângă cerinţele generale stabilite la cap. I, centrele de colectare trebuie să dispună cel puţin de:
1. echipamente de răcire sau mijloace corespunzătoare pentru răcirea laptelui şi, dacă laptele este depozitat în centrul de colectare, o instalaţie de depozitare la rece;
2. instalaţie de centrifugare şi orice alte aparate necesare purificării fizice a laptelui, dacă laptele este purificat la centrul de colectare.

ORDIN nr. 536 din 23 iunie 1997pentru aprobarea Normelor de igiena si a recomandarilor privind mediul de viata al populatiei
PREVEDERI SPECIALE PENTRU UNITĂŢILE AGRICOLE SI ZOOTEHNICE

Ministrul sanatatii, emite urmatorul ordin: 1.Se aproba Normele de igiena si recomandarile privind mediul de viata al populatiei, anexate, care fac parte integranta din prezentul ordin. 2.Normele de igiena sunt obligatorii, potrivit legii, pentru toate unitatile din sistemul public si privat, precum si pentru întreaga populatie. 3.Nerespectarea normelor de igiena privind mediul de viata al populatiei atrage raspunderea disciplinara, administrativ-materiala, civila ori, dupa caz, penala, în sarcina persoanelor vinovate de abaterile savârsite. 4.O data cu aprobarea prezentului ordin se abroga ordinele ministrului sanatatii nr. 623/1973, nr. 399/1974, nr. 981/1994 si nr. 1.935/1996. 5.Directia generala a medicinii preventive si promovare a sanatatii din Ministerul Sanatatii, directiile sanitare judetene si a municipiului Bucuresti, inspectoratele de sanatate publica judetene si al municipiului Bucuresti, ministerele cu retea sanitara proprie, în colaborare cu Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului si structurile sale teritoriale si cu administratia publica locala, vor aduce la îndeplinire dispozitiile prezentului ordin. -****-
ANEXANORME DE IGIENA SI RECOMANDARI din 23 iunie 1997 privind mediul de viata al populatiei
CAPITOLUL I: Norme de igiena referitoare la zonele de locuit
Art. 6 Zonele necesare odihnei si recreerii se amplaseaza în locuri care prezinta cele mai avantajoase elemente naturale, cum sunt: paduri, suprafete de apa, relief variat si altele. În zonele de odihna si recreere se interzice amplasarea: a)întreprinderilor care, prin activitatea lor, produc zgomot, vibratii sau impurifica apa, aerul, solul; b)unitatilor zootehnice; c)unitatilor de transporturi; d)statiilor de epurare a apelor uzate si a depozitelor controlate de deseuri solide.
Art. 11 În cazul în care prin studiile de impact nu s-au stabilit alte distante, distantele minime de protectie sanitara, recomandate între zonele protejate si o serie de unitati care produc disconfort si unele riscuri sanitare, sunt urmatoarele:
- Ferme de cabaline
...
100 m
- Ferme de îngrasatorii de taurine, pâna la 500 de capete
...
200 m
- Ferme si îngrasatorii de taurine, peste 500 de capete
...
500 m
- Ferme de pasari, pâna la 5.000 de capete
...
500 m
- Ferme de pasari cu peste 5.000 de capete si complexe avicole industriale
...
1.000 m
- Ferme de ovine
...
100 m
- Ferme de porci, pâna la 2.000 de capete
...
500 m
- Ferme de porci între 2.000-10.000 de capete
...
1.000 m
- Complexe de porci cu peste10.000 de capete
...
1.500 m
- Spitale veterinare
...
30 m
- Grajduri de izolare si carantina pentru animale
...
100 m
- Abatoare, târguri de vite si baze de receptie a animalelor
...
500 m
- Depozite pentru colectarea si pastrarea produselor de origine animala
...
300 m
- Platforme sau locuri pentru depozitarea gunoiului de grajd, în functie de marimea unitatilor zootehnice deservite
...
500 m
- Platforme pentru depozitarea gunoiului porcin
...
1.000 m
- Statii de epurare a apelor reziduale de la fermele de porcine, sub10.000 de capete
...
1.000 m
- Cimitire de animale, crematorii
...
200 m
- Statii de epurare a apelor uzate orasenesti
...
300 m
- Statii de epurare a apelor uzate industriale
...
200 m
- Paturi de uscare a namolurilor
...
300 m
- Câmpuri de irigare cu ape uzate
...
300 m
- Câmpuri de infiltrare a apelor uzate si bazine deschise pentru fermentarea namolurilor
...
500 m
- Depozite controlate de reziduuri solide
...
1.000 m
- Camere de tratare biotermica a gunoaielor
...
100 m
- Crematorii orasenesti de gunoi
...
1.000 m
- Autobazele serviciilor de salubritate
...
200 m
- Bazele de utilaje ale întreprinderilor de transport
...
50 m
- Cimitire
...
50 m.
Aceste unitati se vor amplasa în afara arterelor de mare circulatie, respectându-se aceleasi conditii de distanta. Aceste distante pot fi modificate pe baza studiilor de impact avizate de institute specializate.Art. 12 Suprafetele de teren incluse în zonele de protectie sanitara pot fi exploatate agricol, cu exceptia culturilor de plante utilizate în scop alimentar sau furajer, care, prin fixarea sau concentrarea de substante poluante (plumbul si compusii de plumb, fluorul si compusii sai, pesticide greu degradabile etc.), pot fi vatamatoare pentru om sau animale.
Art. 16 Adaposturile pentru cresterea animalelor în curtile persoanelor particulare (de cel mult 5 capete porcine si 5 capete bovine) se amplaseaza la cel putin 10 m de cea mai apropiata locuinta învecinata si se exploateaza astfel încât sa nu produca poluarea mediului sau disconfort vecinilor.
CAPITOLUL IV: Norme de igiena referitoare la colectarea si îndepartarea reziduurilor lichide
Art. 29 Îndepartarea apelor uzate menajere si industriale se face numai prin retea de canalizare a apelor uzate; în lipsa posibilitatii de racordare la sisteme publice de canalizare, unitatile sunt obligate sa-si prevada instalatii proprii pentru colectarea, tratarea si evacuarea apelor uzate, care se vor executa si exploata în asa fel încât sa nu constituie un pericol pentru sanatate. Art. 30 Este interzisa raspândirea neorganizata, direct pe sol (curti, gradini, strazi, locuri riverane s.a.) sau în bazinele naturale de apa, a apelor uzate menajere si industriale. Este interzisa deversarea apelor uzate în zona de protectie sanitara a surselor si a instalatiilor centrale de alimentare cu apa.

Legislatie agroalimentara in Romania

joi, 6 decembrie 2007

Domeniul Sanitar-Veterinar si Siguranta Alimentelor

sâmbătă, 7 iulie 2007

ZOOTEHNIE

Arhivă blog

Despre mine